Pustiul de 5-6 ani, incantat de o evolutie atat de evidenta, priveste ambitios spre viitor si-si seteaza obiectivul: - La 7 ani sigur ajung la ea!
Uneori, probabil de cele mai multe, asta e atitudinea potrivita fata de drumul pe care te afli: da, am inceput cu x timp in urma, ieri am fost la cota 4000 m, maine mai avansez cu un segment, trebuie sa ating varful asta in n zile. Si-apoi alte si alte varfuri... Alteori uiti de cand ai plecat sau unde si cand vrei sa ajungi. Mai pierzi un tren, pierzi scurtatura si in plus, problema nu se reduce mereu la propria persoana si mai trebuie sa astepti, sa deviezi de la traseu, sa astepti pe cineva din urma, sau sa apara o anumita conjunctura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu