Sunt si unele lucruri interesante in cursuri, iar astazi citind un anumit studiu de caz m-am revoltat ca happy end-ul este un produs de baza al Statelor Unite si unul mult prea elitist in lumea noastra romaneasca. O doamna se plange pe blog de programul si stresul la care este supus sotul ei, angajat al Electronic Arts, de viata personala care le era afectata etc. Data in judecata pentru prejudiciile aduse imaginii companiei (blogul fiind acceptat ca forma de comunicare publica), ce chestie!... si-a permis sa castige procesul.
Now sue me, Ozer Constructions!... dupa ce invatati limba oficiala a tarii in care va desfasurati activitatea. Al meu sot are in contractul de munca acelasi program care se practica, zic eu, inainte de era ro-capitalista: 8h/zi, de luni pana vineri. Acesta fiind maximum legal, probabil in uitarea generala de cauza, el lupta cu turcii mai dihai ca Stefan cel Mare & Sfant, in jur de 11-12h/zi, de luni pana luni....Daca ar fi scazuta valoarea drumului (4h) si recomandatele 8h destinate spatiului oniric, atunci tot timpul de care se poate bucura in viata este lozul castigator- 0/24h ... Cu siguranta este o poveste general valabila in spatiul mioritic. Si este evident ca aici, la reluare, sotia ar lua 3 goluri dintr-un sut.
Criza este evocata in sus si in jos, dar cel putin unde se munceste, ce motiv au sa reduca salariile cu 10% si sa faca abuz de angajati intr-un mod care ar dovedi si rotitele robotice ale lui Andrew (Bicentennial Man)?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu